actual si acum
În sept. 1855, Timotei Cipariu vorbea despre români la modul unitar, vizionar oarecum, deşi România era încă doar în stadiul de proiect. Cuvintele lui nu au astăzi corespondent în realitate: românii învaţă în ţară şi în străinătate, instituţiile culturale sunt răspândite în toate oraşele ţării, facem parte din Europa civilizată, olimpicii noştri uimesc lumea şi cîştigă medalii după medalii.
Evident că marele cărturar, membru fondator al Academiei Române, președinte al Asociației Transilvane pentru Literatura Română şi Cultura Poporului Român, lingvist, istoric, teolog, pedagog și orientalist, „părintele filologiei române”, este aspru cu cei de-un neam cu el, dar dincolo de cuvinte transpare dragostea de neam şi ţară, vorbele lui sunt destinate îndreptării lucrurilor, nu sunt vorbe de ocară. Dar să-l ascultăm pe învăţatul ardelean:
„Suntem noi romani acuma cînd întru regeneraţiunea lumei noi singuri dormităm? Au nu ne răsună urechile de tumultul Europei agitate în fierberea entuziasmului spre mai…
Vezi articolul original 533 de cuvinte mai mult
provincialisme 